Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei) rostit la Mănăstirea Sihăstria, 2 decembrie 2003, după slujba de pomenire la 5 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Cleopa:
'Prea Cuvioși și Prea Cucernici Părinți, iubiți credincioși și credincioase,
Am săvârșit, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujba de pomenire a Părintelui nostru Arhimandrit Cleopa Ilie, care în urmă cu 5 ani a trecut la viața cea veșnică fiind chemat de Mântuitorul Iisus Hristos, împăratul Cel fără de moarte, Căruia I-a slujit ani mulți nu numai ca preot și mare misionar statornic, ci și ca un călugăr cu viață sfântă și, în același timp, cu multă dragoste față de Biserică, față de neam, față de Ortodoxie în general, față de fiecare om, oricât de simplu ar fi fost el când venea la chilia sa. Părintele Cleopa rămâne pentru noi cu atât mai luminos în ceea ce privește sufletul și lucrarea sa, cu cât trece timpul mai mult. îi simțim lipsa foarte adesea atunci când ne gândim la viața monahală, când trebuie să vedem dacă ne aflăm pe drumul cel bun în privința vieții de obște din mănăstiri, pentru că el era un bun sfătuitor și un mare rugător. Părintele Cleopa nu doar sfătuia oamenii, ci se și ruga pentru ei, îi purta în rugăciunile sale. De aceea, Dumnezeu îl învăța să vorbească totdeauna inspirat și dădea mult curaj, multă încredere, multă râvnă celor care erau fie îndoielnici, fie ezitanți sau derutați, din pricina mulțimii încercărilor prin care treceau.
Părintele era un bun sfătuitor atât pentru călugări și maici, cât și pentru mireni. Reținem în mod deosebit trei mari virtuți ale sale:
Prima este credința ortodoxă pe care o cunoștea și o apăra prin cunoașterea temeinică a Sfintei Scripturi și a lucrărilor teologice ale Sfinților Părinți.
În al doilea rând, Părintele Cleopa rămâne în memoria noastră cu chipul său luminos de om al rugăciunii. El a arătat o râvnă deosebită și necontenită pentru viața liturgică. Foarte adesea își făcea pravila ore întregi, dis-de-dimineață, de la orele 04.00, și îmbina rugăciunea la chilie cu participarea la slujbele bisericești după posibilități. Părintele Cleopa a arătat că nimic nu poate înlocui rugăciunea, nici chiar studiul. Nici chiar slujirea liturgică nu poate înlocui rugăciunea particulară, după cum nici rugăciunea particulară nu poate fi deplină dacă nu participăm la viața liturgică a Bisericii.. El era un bun dascăl al rugăciunii și un mare trăitor al ei. Foarte adesea, Părintele Cleopa tâlcuia învățătura despre rugăciune a Sfinților Părinți pe care o confirma cu experiența sa personală în Biserică, dar cu multă discreție.
În al treilea rând, Părintele Cleopa a arătat foarte multă dragoste părintească față de viețuitorii din mănăstiri și față de toți credincioșii care veneau la el, la mănăstire. Deși uneori era obosit după ore întregi de sfătuire duhovnicească a credincioșilor pelerini, el spunea totuși: 'Mi-e milă de oameni pentru că vin din depărtare și au nevoie de un cuvânt de întărire, de un sfat bun, de o rugăciune, de un îndemn'.
Acest mod de misiune statornică, stând la chilie sau în mănăstirea sa, dar pri- t mind ca un bun duhovnic pe cei care veneau la el, este din ce în ce mai necesar astăzi. Cu cât trece timpul mai mult, cu atât simțim și mai mult lipsa lui de bun sfătuitor, de mare rugător și de om de smerită ascultare în Biserică.
În plus, Părintele Cleopa mai avea un dar deosebit pe care îl întâlnim foarte rar și anume: prețuirea pe care el o acorda preoților de mir. L-am văzut de mai multe ori sărutând mâna preoților de mir, indiferent dacă erau mai în vârstă sau dacă erau mai tineri, pentru că el respecta lucrarea sfântă a lui Hristos în fiecare preot, indiferent dacă era preot de mir sau dacă era preot de mănăstire. Părintele Cleopa nu a opus niciodată mănăstirea parohiei și nici parohia mănăstirii, ci, în baza unei tradiții sănătoase, lungi, trainice și rodnice de aici din mănăstire și din Moldova, el a menținut totdeauna în armonie și în conlucrare misionară mănăstirea și parohia. El cunoștea dificultățile vieții din lume, cunoștea necazurile oamenilor, cunoștea ispitele cu care se luptă credincioșii și preoții de mir, cunoștea încercările care există astăzi într-o lume din ce în ce mai secularizată și știa că toți au nevoie de un sprijin, de o încurajare, de o prețuire, de un respect deosebit. Prin aceasta, Părintele Cleopa învăța indirect pe preoții de mir și pe credincioși să cinstească și mai mult mănăstirea. El nu pretindea o cinstire a mănăstirii înainte de a arăta el însuși o cinstire a credincioșilor și a preoților de mir.
De aceea, în această zi de pomenire a trecerii sale la viața veșnică, deodată cu această slujbă de parastas, noi am dorit să organizăm și întrunirea stareților și starețelor din Arhiepiscopia Iașilor aici, la Mănăstirea Sihăstria, pentru a ne reaminti de darurile multe pe care Dumnezeu le-a dat Bisericii prin Părintele Cleopa, mai ales Bisericii noastre din această parte a țării, dar și pentru toată țara, pentru lumea ortodoxă, el fiind prețuit în toată lumea ortodoxă. Știm că de acolo, din ceruri, el se roagă pentru noi, pentru că orice om care s-a rugat mult pe pământ, se va ruga mult și în ceruri; și cum s-a rugat mult pe pământ pentru mântuirea multor oameni, nu numai pentru mântuirea sa proprie, așa se va ruga pentru mănăstirile, schiturile, parohiile și toate activitățile misionare ale Bisericii.
În același timp, am dorit ca la această întrunire sau Sinaxă a stareților și starețelor din Arhiepiscopia Iașilor, să fie prezenți și părinții protopopi din zona Neamțului, care este zona cea mai bogată în mănăstiri și schituri din întreaga Românie. Prin aceasta dorim să ne sfătuim, să vedem ce avem de făcut împreună pentru a rămâne cât mai ' fideli tradiției Sfinților Părinți ai Bisericii, mari întemeietori ai monahismului și să împlinim chemarea Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o misiune comună pe care parohiile, mănăstirile, schiturile, școlile de teologie și toate instituțiile noastre cultural-misionare și caritativ-misionare o au de împlinit astăzi. La această întrunire de astăzi am încercat să vedem și ce va însemna anul 2004 ca an de cinstire deosebită a Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru că în 2004 se împlinesc 500 de ani de la trecerea la viața veșnică a Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei. Mi-aduc aminte că Părintele Cleopa, atunci când se vorbea de canonizarea Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt în anul 1992, a fost întrebat: 'Ce părere aveți despre această canonizare? , a spus: 'Eu deja lucrez pentru aceasta, pregătesc slujba liturgică a Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare'. Deci, Părintele Cleopa avea pentru Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru Daniil Sihastrul, pentru Teodora de la Sihla, o deosebită prețuire și o deosebită evlavie. De aceea, s-a bucurat foarte mult atunci când au fost canonizați Ștefan cel Mare și Sfânt, Daniil Sihastrul, Leontie de la Rădăuți, Teodora de la Sihla și Ioan Iacob de la Neamț, ca sfinți ai poporului român și ai Ortodoxiei. Considerăm că Părintele Cleopa rămâne peste timp un dascăl și un părinte al nostru prin ceea ce a scris, prin ceea ce a dăruit el ca pildă a vieții sale, dar și prin rugăciunile sale pentru noi. De aceea, rugăm pe Hristos Domnul, împăratul Cel fără de moarte, să așeze cu drepții, în lumina sfântă, în lumina învierii, sufletul Părintelui nostru Arhimandritul Cleopa Ilie și să ne dăruiască și nouă râvnă din râvna lui pentru rugăciune, dragoste din dragostea sa pentru Biserică, iubire părintească pentru toți credincioșii care așteaptă de la Biserică un cuvânt de întărire în credință, de luminare pe drumul mântuirii și de ajutor în viață, mai ale' atunci când suntem confruntați cu multe încercări.
Veșnica lui pomenire!'
(Articol publicat în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, an XII, nr. 11-12/noiembrie - decembrie 2003)
